


Sunset on Lake Chindia









Aveam două titluri de Kobo Abe: "Bărbatul cutie" şi "Femeia nisipurilor"... am început cu "Bărbatul cutie", un titlu miraj. Începutul e bun, ideea genială: bărbatului care îşi lasă confortul apartamentului si a slujbei stabile pentru a trăi pe stradă într-o cutie de carton, descrisă minuţios: "E o cutie de carton presat care îmi ajunge până la şolduri când o trag pe cap" şi foarte exact d.p.d.v material cu un capitol intitulat "Instructiuni pentru fabricarea unei cutii". Aşa că, dacă vă interesează , aveţi nevoie de "- o cutie de carton presat-o folie de plastic (semitransparentă) - cinzeci de centimetri pătraţi-bandă adezivă(impermeabilă)- aproximativ opt metri-sârmă aproximativ doi metri - un briceag ca unealtă" ş.a.m.d
Am fost pe fază când au sosit. Era totul ok? Era. Doar putin de dereticat şi gata. N-am prins-o în cadru si pe vrăbiuţa speriată şi ciufulită, probabil menajera, sau chiriaşa pe vreme rea, se uita cu ciudă . Zilele însorite sunt pline de cântecele rândunelelor. Când se-ntorc ritmic cu hrana pentru puisori ciripesc grijuliu, iar când acestia se fac mai mari ciripesc şi pui şi adulţi ziua întreagă în lecţii de zbor până se-ntunecă, fără să obosească, în cercuri largi printre blocurile cenuşii.