Kobo Abe, + _

Aveam două titluri de Kobo Abe: "Bărbatul cutie" şi "Femeia nisipurilor"... am început cu "Bărbatul cutie", un titlu miraj. Începutul e bun, ideea genială: bărbatului care îşi lasă confortul apartamentului si a slujbei stabile pentru a trăi pe stradă într-o cutie de carton, descrisă minuţios: "E o cutie de carton presat care îmi ajunge până la şolduri când o trag pe cap" şi foarte exact d.p.d.v material cu un capitol intitulat "Instructiuni pentru fabricarea unei cutii". Aşa că, dacă vă interesează , aveţi nevoie de "- o cutie de carton presat-o folie de plastic (semitransparentă) - cinzeci de centimetri pătraţi-bandă adezivă(impermeabilă)- aproximativ opt metri-sârmă aproximativ doi metri - un briceag ca unealtă" ş.a.m.d

Mai departe e bine să citeşti ca să vezi cum se ratează un roman, cum naratorul poartă mai mult vocea autorului decât a personajului, să vezi neputinţa autorului să intre în rol, să vorbească dinlăuntrul personajului său. (E aşa departe de Molloy al lui Samuel Beckett !) Eu aproape am suferit să văd cum se ratează un roman atât de original în partea sa experimentală şi atât de neputincios în practică !!! Ba chiar mi-a venit să-l "corectez"/"rescriu".

"Femeia nisipurilor" este chiar un roman bun, bine scris, dar de altă factură. Dacă în primul se înrudeşte cu Beckett, Kobo Abe aici e mai aproape de fantasticul simbolic al lui Mircea Eliade, greu, plin de sensuri şi de absurdul nemilos al lui Eugen Ionescu.