lumină, lumină ...

Am pândit lumina şi am reuşit să prind puţină :)

Încrederea se câştigă

Winter symphony şi adoratul Alecsandri...

"În păduri trosnesc stejarii! E un ger amar, cumplit,

Stelele par înghețate, cerul pare oțelit.

Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios,

Ca înaltele coloane unui templu maiestos,

Și pe ele se așează bolta cerului senină

Unde luna își aprinde farul tainic de lumină."

L-am adorat pe Alecsandri, mărturisesc că am fost atrasă, demult, ca simplă cititoare, mai mult de Alecsandri şi Macedonski (experimentalul, mai ales), decât de Eminescu, pe care mi l-am apropiat mai apoi prin studiu, prin "litera legii", la facultate. Iarna îmi aminteşte de clasici...:)

am găsit un răspuns...

Zilele trecute am traversat câteva cartiere pe jos şi n-am găsit un om de zăpadă. Aseară, am deschis fereastra şi ce să vezi!? Un om de zăpadă înalt, avea şi fes, ce-i drept nu ajungea până la etajul doi să mă tragă de mânecă!!! O jucărie minunată, uriaşă, pe măsura abundenţei acestei ierni! şi am adus şi personajul meu din "Joacă-te cu mine, bunică Iolanda






Prima ilustraţie este a Dianei, a doua a mea !

electric snow

Replici

de dimineaţă

târziu

spring

yesterday...

usi , ferestre. virginia woolf &

Ţin manuscrisul lângă mine,

cu tandreţe aproape…

Aici e viaţă adevărată.

Deschid mai departe

o foaie albă, aceasta,

cum aş deschide fereastra,

de dimineaţă,

cu simţurile stârnite.

Mereu se iveşte ceva.

Ca.

La fel, oarecum, zice şi Virginia Woolf în "Arta lecturii": "Nimic nu e mai deprimant decât să deschizi uşa şi să nu se-ntâmple nimic".

Universul e deschis permanent, cred eu, te primeşte ; ca să vezi, ca să ţi se-ntâmple ceva, trebuie să-ţi deschizi toate uşile şi ferestrele interioare şi să intri într-un timp lung, generos.. Dacă poţi...

Altfel, nu, nu ţi se va-ntâmpla nimic, nu? :)