Alessandro Baricco & Mătase

O carte în care cuvintele au corp. Stilul e de mătase, ca urzeala  poveştii. foşneşte în fraze şi gesturi repetitive, alunecă în trăiri delicate şi dorinţe strunite sub gheaţa unui egoism latent..Drumul mătăsii, exoticul, halucinantul şi aventurosul, este repetat, locurile prind personalitate prin adăugarea unei însuşiri noi la o nouă călătorie. Lacul Baikal este demonul, apoi domnul, sfântul, căpătând o însuşire specifică fiecărei vremi evocate, Un roman poematic din Franţa lui Flaubert, de un lirism simplu, cu o imagerie de stampă, flori exotice, cu miresme tulburătoare, păsări care fărâmiţează cerul cu zborul lor într-o libertate temătoare şi se-ntorc în colivii, gheişe cu ochi sfredelitori, senzuale, scrisori secrete cu semne necunoscute, un roman simfonic, compus cu migală.
 Finalul îmi pare şocant, cu o scrisoare extrem de senzuală şi ....aducând dorinţe reprimate, gelozia, o pasiune arzătoare înăbuşită într-o relaţie casnică... un motiv forţat care sfâşie ţesătura atât de fină a poveştii. Unul dintre ingredientele salvatoare ale romanului de succes doar? Mă mai gândesc la asta...

Jose Saramago& când negrul e tot alb

Arrogance



Am încercat şi "Eseu despre luciditate"...Prea analitic, în stilul scrisului plicticos care reproduce realitatea minutios rău de tot, până la plictiseală (nu nu e timpul cela din "Ulysses" (J. Joyce) al prezentului nesfârşit, nici urmă de parfum impresionist!) Aici perspectiva e omniscientă, Saramago nu creează personaje, individualităţi, acestea n-au identitate, sunt nivelate ca-n totalitarism, ca niste păpuşi pe sfoară fară chip, sunt nişte vehicule de cărat idei, servesc doar scopului eseistului în ambele romane -eseu. Altfel le-aş fi citit prin anii 80, când adevărul trebuia învelit în parabole (deşi ambele romane la care mă refer au fost scrise după 90, ok)

Lectură pentru cititorul leneş....în "Eseu despre luciditate"I se dă totul pe tavă, nu e decât un spectator ţintuit în scaun, dacă se poate legat şi cu căluş în gură :D Sau lectură pentru filozof, piatră de încercare ... În fine, parabolele sunt pentru vremurile totalitare...

Într-o treime din roman sunt descrise faptele, reacţiile într-un oraş, în urma alegerilor, votării în alb (atenţie, tot alb!!!) în majoritate, într-un stil cenuşiu, documentarist!

La Saramago albul poate fi negru, este culoarea manipulării.
Avertismentul e clar, când albul a fost convertit, când albul e alb şi negrul tot alb, doar conştiinţa te mai poate salva, alegerea libertăţii de exprimare, nesupunerea inteligentă în locul supunerii oarbe. Altfel, nu contează dacă hăul e negru sau alb!
Ador lparabola orbilor

Jose Saramago& Vartejul narativ

Am citit "Eseu despre orbire" cu mare însufleţire, scrisul tensionat al lui Jose Saramago m-a prins repede-n vârtej cu frazele lui lungi în care se amestecă toate perspectivele narative şi "limitatoarele" linii de dialog nu există! Ritmul este alert ca viata. Iată, mi-am zis, că se mai poate scrie astăzi parabole, desigur, cu stilul lui Saramago da, e de ajuns să-ncepi lectura şi nu te mai poţi opri.
Cartea (împrumutată de la Diana) avea din loc în loc pagini albe ca ecranele din spatele pleoapelor de după care personajele nu mai pot atinge lumea cu privirea. Trebuie să recunosc că aceste pauze chiar am început să le doresc de la o vreme, chiar aveam tendinţa să sar nişte pagini, ceea ce nu mi se-ntâmplă de obicei. În fine, din punct de vedere tehnic, n-am ce să-i reproşez autorului postmodern, din punct de vedere ideatic, da. Dacă e parabolă, aş fi vrut să găsesc adâncime, o percepţie filozofică originală, sau cât de cât! De la Celine n-am mai dat peste atâta scârnăvie, înţeleg "demonstraţia", lumea poate să fie aşa mizerabilă, se poate degrada foarte tare, ok, dar atât? Nu ştiam asta? Oamenii toţi orbesc nusestiedece şi, după ce trec printr-un iad de kkt la propriu, îşi recapătă vederea tot nusestiedece!!! Faza cu biserica, în care imaginile şi statuile au ochii legaţi mi se pare jenant de naivă...pentru cititorul deştept :D
Cred că aveam alte aşteptări (începând cu titlul care promitea idee!!! continuând cu povestea care se desfăşura aşa nervos :)
Continui cu "celălalt eseu", vorbim apoi!