Se afișează postările cu eticheta de pe la noi.fiziologii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta de pe la noi.fiziologii. Afișați toate postările
marți, 8 noiembrie 2011
duminică, 13 martie 2011
la vie en rose
E aşa plăcut să fii degajat şi inteligent, să dai răspunsul potrivit! Nu-i aşa că obişnuim să ne dăm cu pumnii în cap după ce am fost neinspiraţi şi n-am dat replica potrivită ?...Care vine de multe ori prea târziu?!
Într-o seară, pe un post de televiziune a apărut prinţesa Maia de Hohenzollern, frumoasă, într-un roz aristocratic, atât de feminină ! Lua apărarea câinilor din România care sunt trataţi cu cruzime, la noi mai abitir decât în orice ţară civilizată. Şi deodată, moderatorul o întreabă de ce nu ia şi apărarea românilor, care suferă, sunt atât de chinuiţi de actuala guvernare. (Nu e o întrebare surpriză, am mai auzit asemenea păreri pe aici, că ...ţi-e milă de animale, de ce nu şi de oameni, sau în special de oameni?) Şi diafana prinţesă răspunde pe acelaşi ton că oamenii pot schimba, au puterea să schimbe regimul politic, dar animalele nu se pot apăra, nici exprima!
Superbă, naturală, cu o graţie inteligentă a continuat apoi, pe aceeaşi temă a ocrotirii maidanezilor!
vineri, 14 ianuarie 2011
Ultimele amurguri
mai întâi a sosit o hâtie. Eaunu i-a arătat-o lui Eldoi. Eaunu i-a arătat ţeava de gaze lipită de copac, Elunu a-ncercat s-o-ndoaie, dar foarte puţin a reusit s-o-ndepărteze;
apoi au venit nişte oameni în portocaliu :D, au scos nişte instrumente cu care au măsurat circumferinţa trunchiului, distanţa de la trunchi până la ţeavă, ei, da, asta nu-i în regulă, au scris repede rezultatele măsurătorilor într-un dosar, stăteau şi scriau, stăteau şi scriau, Eaunu le-a mai adus un top;
a bătut la poartă o doamnă în halat alb, delicat şi-a pus mănuşile, a scos o eprubetă
şi un fel de bisturiu, a scrijelit în coaja copacului, a pus proba în eprubetă şi a plecat;
a intrat şi un domn de la primărie însoţit de alţi doi cu o drujbă;
a scos două foi; pe una scrijeliseră cei de la gaze un desen, o zvastică ciudată ;
cealaltă era de la laborator: zicea că nu, Linu (aşa-l chema, aşa l-au numit copiii) nu e un copac de soi rar (eu credeam că da!!!)
că dacă era ca arborele de ceară pe care-l aveam la poartă poate scăpa, poate aprobau să mai pună un cot de ţeavă, aşa copacul ameninţa asupra conductei de gaze şi a bucătăriei de vară a vecinilor, pe dedesubt, să trimită rădăcinile; colega mea zicea că din când în când schimbă uşa bucătăriei de la ţară, creşte un nuc chiar lângă ...
şi acum intră în scenă oamenii cu drujba, se aude zgomot, copacul cade
i-am trimis un sms lui Eaunu de ce a permis şi ea a zis să nu-i mai trimit aşa ceva, ea a luat copiii şi i-a dus într-o sală îndepărtată să n-audă zgomotul, puteam să fac la fel;
azi, la cenaclu, o fetiţă s-a uitat pe fereastră şi a zis "doamna, ce rău e fără copacul nostru"
m-am uitat pe fereastră, un guguştiuc care venea pe ramuri odată, se aşezase acum, pe conductă;
până am dat perdeaua la o parte şi mi-am scos aparatul de fotografiat a zburat
duminică, 26 decembrie 2010
de pe la noi
De la Cela, colega mea, profesoara de matematică, am auzit pentru prima oară de gigei, cum ajunge în cancelarie îşi revarsă furia pe noi, diriginţii de gigei, că în clasă trebuie să fie numai zâmbet, când gigelul din povestea ei nu-ţi aparţine, răsufli uşurat.
Într-o pauză a aruncat instrumentele din trusa de geometrie pe masa lungă şi-a zis că a vorbit despre cerc la clasa a V-a (nu era a mea!!!) şi-n final l-a pus şi pe gigel la treabă (că nu trebuie să-l laşi, îi dai sarcinile cele mai simple, tre' să facă şi el ceva!), numai să deseneze un cerc pe tablă, doar atât, i-a şi înmânat compasul şi gigel s-a dus spre tablă, s-a proptit cu vârful compasului într-un punct, s-a-ntors spre ea şi a-ntrebat-o:
- Doamnaaaa, să-l fac rotund?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)