duminică, 25 decembrie 2011

nu este totul pierdut! (leapşă preluată de la george geacăr)






Chestii pozitive deci...
O căţeluşă s-a aciuat pe scară, n-a lovit-o nimeni cu piciorul...
La ultimele ore de curs copiii n-ar mai fi plecat acasă...
Oamenii suferă din cauza lipsurilor, dar nu se exteriorizează...popor învăţat să îndure de frig, de foame, legi aspre...
Cei umiliţi mai au curajul să riposteze, atât le-a mai rămas: demnitatea.Fiecare pentru el, societatea e fragmentată în unităţi...
Toţi şefii s-au făcut portocalii, dar când va fi nevoie îşi vor schimba culoarea iar...Dacă asta e de bine, simte fiecare pe pielea lui :D...
Anul trecut nu ne-a bătut nici un copil la uşă de colind, anul acesta au venit doi.
În ajun încă mai trecea un stol mic de gâşte cred, cineva se salva

Îmi place lumina

Predau leapsa către :
karina,
felix nicolau
petruţ pârvescu,
dumitru augustin doman,
florin dochia,
christian crăciun,
miruna belea
dumitru ungureanu

marți, 8 noiembrie 2011

despre persuasiune

O fetiţă de 10 ani a scris o povestioară cu un fluture PORTOCALIU!!! Amazing!!! Are mai mult impact azi culoarea decât cuvântul. Pe vremuri ascultam cuvântările toarăşului fără să vreau, erau difuzoare tutindeni, eram injectată permanent ! Am luat un examen la socialismul ştiinţific (!!!) în facultate fără să mă pregătesc, pe bune!
Priveam din autobuz ieri dimineaţă cum s-a cojit iar asfaltul prin oraş, lucrătorii se chinuiau să-nlocuiască conductele cu altele noi, PORTOCALII, bineînţeles! Pentru morţi, îhî.
Şi m-am trezit cântând, dacă mâine aş auzi cântecul ăsta în "difuzoare" spărgând aerul, nu m-aş mira: "Uteciştii de azi, comuniştii de mâine/Sunt ai patriei brazi, Uteciştii de azi...mmmmmm, mmm, mmmm...Tinerii uniţi sub tricolor, poartă-n gând iubirea pentru ţară şi popor/." Un doi trei şi...
Aşteptăm să ningă. Oare cu ce culoare?

vineri, 21 octombrie 2011

Bună dimineaţa!


la grădiniţă, azi
Beatrice: când trec pe lângă dovleac, o iau la fugă,
mi-e frică să nu se trezească din somn!
Ligia: Regina nopţii înfloreşte seara şi dimineaţa se închide
că e albă
ca luna
Pe stradă: nu suport că râde întruna
o femeie care râde întruna mă enervează(x către y, )

O fetiţă, cu mama ei, in drum spre şcoală:  ...îşi extrage apa şi sărurile din pământ...
Zonele aride...

miercuri, 10 august 2011

Jose Saramago& când negrul e tot alb

Arrogance



Am încercat şi "Eseu despre luciditate"...Prea analitic, în stilul scrisului plicticos care reproduce realitatea minutios rău de tot, până la plictiseală (nu nu e timpul cela din "Ulysses" (J. Joyce) al prezentului nesfârşit, nici urmă de parfum impresionist!) Aici perspectiva e omniscientă, Saramago nu creează personaje, individualităţi, acestea n-au identitate, sunt nivelate ca-n totalitarism, ca niste păpuşi pe sfoară fară chip, sunt nişte vehicule de cărat idei, servesc doar scopului eseistului în ambele romane -eseu. Altfel le-aş fi citit prin anii 80, când adevărul trebuia învelit în parabole (deşi ambele romane la care mă refer au fost scrise după 90, ok)

Lectură pentru cititorul leneş....în "Eseu despre luciditate"I se dă totul pe tavă, nu e decât un spectator ţintuit în scaun, dacă se poate legat şi cu căluş în gură :D Sau lectură pentru filozof, piatră de încercare ... În fine, parabolele sunt pentru vremurile totalitare...

Într-o treime din roman sunt descrise faptele, reacţiile într-un oraş, în urma alegerilor, votării în alb (atenţie, tot alb!!!) în majoritate, într-un stil cenuşiu, documentarist!

La Saramago albul poate fi negru, este culoarea manipulării.
Avertismentul e clar, când albul a fost convertit, când albul e alb şi negrul tot alb, doar conştiinţa te mai poate salva, alegerea libertăţii de exprimare, nesupunerea inteligentă în locul supunerii oarbe. Altfel, nu contează dacă hăul e negru sau alb!
Ador lparabola orbilor

sâmbătă, 9 iulie 2011

Jose Saramago& Vartejul narativ

Am citit "Eseu despre orbire" cu mare însufleţire, scrisul tensionat al lui Jose Saramago m-a prins repede-n vârtej cu frazele lui lungi în care se amestecă toate perspectivele narative şi "limitatoarele" linii de dialog nu există! Ritmul este alert ca viata. Iată, mi-am zis, că se mai poate scrie astăzi parabole, desigur, cu stilul lui Saramago da, e de ajuns să-ncepi lectura şi nu te mai poţi opri.
Cartea (împrumutată de la Diana) avea din loc în loc pagini albe ca ecranele din spatele pleoapelor de după care personajele nu mai pot atinge lumea cu privirea. Trebuie să recunosc că aceste pauze chiar am început să le doresc de la o vreme, chiar aveam tendinţa să sar nişte pagini, ceea ce nu mi se-ntâmplă de obicei. În fine, din punct de vedere tehnic, n-am ce să-i reproşez autorului postmodern, din punct de vedere ideatic, da. Dacă e parabolă, aş fi vrut să găsesc adâncime, o percepţie filozofică originală, sau cât de cât! De la Celine n-am mai dat peste atâta scârnăvie, înţeleg "demonstraţia", lumea poate să fie aşa mizerabilă, se poate degrada foarte tare, ok, dar atât? Nu ştiam asta? Oamenii toţi orbesc nusestiedece şi, după ce trec printr-un iad de kkt la propriu, îşi recapătă vederea tot nusestiedece!!! Faza cu biserica, în care imaginile şi statuile au ochii legaţi mi se pare jenant de naivă...pentru cititorul deştept :D
Cred că aveam alte aşteptări (începând cu titlul care promitea idee!!! continuând cu povestea care se desfăşura aşa nervos :)
Continui cu "celălalt eseu", vorbim apoi!

joi, 2 iunie 2011

smile







Poezii scrise cu copii de 4-6 ani, dupa o reteta pe care eu inca n-am incercat-0....decât provocându-i pe alţii.

LUCRURI CARE - MI PLAC

Luiza: îngheţata, ouălele de Paşte, topoganul – că pot să mă dau în el singură, te ia vântul, morcovii, toamna când cresc multe lucruri în grădină: merele, pepenii, morcovii; copacii când fac multe flori; florile, deoarece cresc multe şi au miros frumos; soarele că ne-ncălzeşte; lămâile că sunt zemoase; penarele că pot să-mi bag culorile.

Răzvan: cartea pentru că o colorez, ploaia pentru că plouă mereu de-o săptămână, fulgerul pentru că ia foc, lămâia pentru că pot să beau ceai, avionul că pot să mă plimb în alte ţări, vaporul că văd apa, peştişorii; pepenele că are vitamine, steagul că pot să dau din el, balansoarul că mă plimb în sus şi-n jos, toboganul că pot să mă dau pe el

Nicuşor: mingea săritoare, cartofii, maşina că mă plimbă, omul că face mâncare, când dă soarele, oul colorat

Nicu: zăpada, topoganul cu apă, cu iarbă, (litera) W, soarele, căruţa, fulgerul, camionul, decapotabilă, televizorul

Alina: îngheţata că e delicioasă şi dacă e bună te face să te simţi mai bine; copiii că se joacă frumos, au talent, cântă, se joacă, desenează, scriu, fac puzzle; ciocolata că e foarte bună; cartea că poţi să povesteşti orice; floarea că e foarte, foarte frumoasă şi miroase frumos şi poţi să o pui în casă; bicicleta că poţi să mergi pe ea ca să faci puţină mişcare, că dai din pedale faci muşchi; ceainicul că poţi să pui şi cafea, şi ceai, şi lapte pui în ceşcuţă, în cănuţă şi bei; norii că ne dau lumină, sunt frumoşi, albaştri; oamenii văd pe geam norii coloraţi cu albastru şi ar putea să se înveselească când sunt la seviciu şi la şcoală, îi văd pe geam şi se-veselesc; soarele pentru că este foarte galben şi ne aduce sănătate.

Beatrice: îngheţata, două păpuşi că pot să mă joc cu ele, soarele că dă căldură, oul de Paşte că-l ciocnesc cu alţi oameni, copacii că înfloresc floricele, scările pentru că pot să urc pe ele, ouălele desfăcute pentru că atunci când le cojesc rămân desfăcute şi le mănânc şi sunt dulci, bune; scările – urc pe ele mereu, până la etajul mare; căruţa pentru că pun în ea toate lucrurile; o fetiţă cu părul lung, că-mi place părul lung; penarul că-mi pun carioca în el, copacii să mă urc în ei, norii că stau pe cer.

Petrică: trenul că merge repede; mingile de fotbal că sar în sus şi-n jos; balonul pentru că zboară aşa sus; morcovul că e aşa de gustos; roboţii pentru că pot să mă joc cu ei frumos; maşinile, bărcile că prind peşti, ancorele că pot să le arunc jos, leagănul că se duce în sus şi-n jos, urme de dinozaur.

Andreea: să mă dau în tobogan, pe scară să mă dau, să mănânc cireşe din copac, îngheţata cu cireşe, trandafirul mult de tot, soarele că mă uit dimineaţa la el, inimioarele, oul, balonul, când obosesc să stau în fotoliu, banana, mingea de fotbal, scara că mă urc pe ea, că cobor, că mă uit la lună; o stea cătătoare, o cadă că fac baie în ea singură, fără mami; că mă urc pe scaun, ancora că se numeşte ancoră, minge de baschet , masa că manânc pe ea

Dana: căsuţa – mă distrez în ea, mă joc de-a mama şi de-a tata; norii că sunt aşa de frumoşi şi vine şi cerul albastru şi se-norează apoi; mărul pentru că e sănătos şi face dinţii albi; luna că se face aşa ca o coroniţă şi eu ador luna cu coroniţă;


LUCRURI CARE NU - MI PLAC


Dana: mingea că mă lovesc cu ea în cap; scara că mi-e frică să nu cad; fetele rele pentru că nu le-am făcut nimic şi ele vor să fie atât de rele; fetele băieţoase care nu vor să muncească.

Vlad: când mă doare ceva, să mă bată cineva ( aşa, fără motiv ), când stau în casă singur, când n-am ce să fac

Nicu: îngheţata, gândacii, portocala, când oamenii se ceartă, ceapa, merele.

Luiza: fulgerele şi ploaia că s-ar putea să se inunde şi din trăsnete s-ar putea să se curenteze vreun om; florile de liliac că nu ţin mirosul mult; scările că aş putea să mă sui pe ele şi aş cădea; mingile că s-ar putea să cadă vreun copil şi să se lovească; apa pentru că mă udă.

Răzvan: boul, aurul, claxonul că mă doare capul, racheta că nu văd cum pleacă.

Alina: fulgerele că sunt rele, poate ne lovesc într-o zi şi o să murim; cotul pentru că e vechi şi poate se rupe;

Balena că e mare şi poate să te-nghită şi e urâtă; roşia pentru că e zemoasă; omul de zăpadă că e zăpada rece şi dacă uiţi să-ţi pui mănuşiţe îţi îngheaţă mânuţele pe zăpadă şi trebuie să te duci în casă; gândacul că mare, negru şi urât, are picioare multe, copilul se sperie de el şi fuge;

ceapa.

Andreea: leagănul că mă plistisesc în el, mărul că prima dată îmi place apoi nu, cerul – mă plictisesc dacă mă uit la el mult, barca că prinzi peşti.

Petrică: pastilele pentru că au gust acru; când se ţipă la mine; să mănânc mere lovite; portocala cu coajă; frigul, apa că e rece; zborul

Beatrice: ploaia, că plouă de multe zile; mingile de baschet, creioanele că se rup vârfurile mereu, nici crizantema că e urâtă, scările vechi, omul de zăpadă pentru că e greu să-l fac