curcubee

                                        Aseară, alergând după curcubee  la margine de  Târgovişte :)

Încrederea se câştigă

Winter symphony şi adoratul Alecsandri...

"În păduri trosnesc stejarii! E un ger amar, cumplit,

Stelele par înghețate, cerul pare oțelit.

Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios,

Ca înaltele coloane unui templu maiestos,

Și pe ele se așează bolta cerului senină

Unde luna își aprinde farul tainic de lumină."

L-am adorat pe Alecsandri, mărturisesc că am fost atrasă, demult, ca simplă cititoare, mai mult de Alecsandri şi Macedonski (experimentalul, mai ales), decât de Eminescu, pe care mi l-am apropiat mai apoi prin studiu, prin "litera legii", la facultate. Iarna îmi aminteşte de clasici...:)

am găsit un răspuns...

Zilele trecute am traversat câteva cartiere pe jos şi n-am găsit un om de zăpadă. Aseară, am deschis fereastra şi ce să vezi!? Un om de zăpadă înalt, avea şi fes, ce-i drept nu ajungea până la etajul doi să mă tragă de mânecă!!! O jucărie minunată, uriaşă, pe măsura abundenţei acestei ierni! şi am adus şi personajul meu din "Joacă-te cu mine, bunică Iolanda






Prima ilustraţie este a Dianei, a doua a mea !

ce facem cu atâta zăpadă

Am văzut la ştiri zilele trecute că intervievaţii din satele îngropate-n zăpadă spun cam toţi că nu ştiu ce să facă cu atâta zăpadă. Adică să vină cineva să o ia, sau să mai ia din ea. Ei o percep ca pe un dar divin, un dar prea mare, copleşitor, din care ar da şi altora. O povară de bine.

Fotografiile le-am făcut ieri în cartierul meu, doar ultimele două sunt dinspre centrul Târgoviştei azi, se vede că-i foarte urât, oamenii chiar nu ştiu ce să facă cu atâta zăpadă nici în oraş...

electric snow

la vie en rose

E aşa plăcut să fii degajat şi inteligent, să dai răspunsul potrivit!

Nu-i aşa că obişnuim să ne dăm cu pumnii în cap după ce am fost neinspiraţi şi n-am dat replica potrivită ?...Care vine de multe ori prea târziu?!

Într-o seară, pe un post de televiziune a apărut prinţesa Maia de Hohenzollern, frumoasă, într-un roz aristocratic, atât de feminină ! Lua apărarea câinilor din România care sunt trataţi cu cruzime, la noi mai abitir decât în orice ţară civilizată. Şi deodată, moderatorul o întreabă de ce nu ia şi apărarea românilor, care suferă, sunt atât de chinuiţi de actuala guvernare. (Nu e o întrebare surpriză, am mai auzit asemenea păreri pe aici, că ...ţi-e milă de animale, de ce nu şi de oameni, sau în special de oameni?) Şi diafana prinţesă răspunde pe acelaşi ton că oamenii pot schimba, au puterea să schimbe regimul politic, dar animalele nu se pot apăra, nici exprima!

Superbă, naturală, cu o graţie inteligentă a continuat apoi, pe aceeaşi temă a ocrotirii maidanezilor!

spre vest (pentru diaspora...)

Prima oară l-am cunoscut pe V la lansarea unei cărti a lui, la Colegiul Medicilor.... E tipul de nuştiucumsăizic care îşi iubeşte mai mult meseria de doctor, care alături de autograh, pe carte, pune şi ştampila.
Ultima oară l-am întâlnit, virtual, când eram tare necăjită, după multe luni de aşteptare a unei sponsorizări pentru editare de carte din partea primăriei, terminată nasol. Hohoteam deci pe net, noaptea şi el a zis : "Sunt nişte porci, Ioana, nu ştiai? Eşti o victimă a jocurilor politice" . Chestia e că a mers , m-am oprit din plâns ca voinicul din basm, deşi nu spusese decât nişte automatisme verbale....Apoi a plecat din ţară, undeva în Europa.
Din nou, iacătă, a apărut într-o noapte în pătrăţica mea de mess, el a venit şi a zis:
- Sărut-mana! Ce mai faceți?"
Şi eu:"Buna seara! Multumim, bine, tu?"
- Cam singur pe aici!
- Unde?
- În …(undeva în) vest.
- Wow! Ce faci acolo?
- Ce am făcut - cred eu - cel mai bine: medicina.
Ce face motanul vostru?
- Motanul nostru a dispărut de câţiva ani.
Mai scrii?
- Dacă abia pot pune câteva fraze zi de zi pe... computer
dar le pun, că sunt căpos, când în româneşte când... pe limba lor…
- Sartre, zic, făcea asta zilnic :)
- Nu îl iubesc pe Sartre deloc fiindcă am văzut pe pielea - existenţa mea - ce înseamnă să fii un om de stânga.
- Da, măi, Sartre scria zilnic, deviza lui era să nu treacă o zi fară să scrie...vorbeam de scriitorul, nu omul Sartre...
- Ok. Unii se roagă la Dumnezeu înainte de culcare de frică că nu o sa mai poată minţi cu gura largă a doua zi
- Da aşa/i, poate ca ăia care ne conduc, azi promit una, mâine execută viceversa :D Măcar de-ar avea o legătură cu Dumnezeiaşul, am mai avea o sperantă…
Tu ramâi acolo ? Te mai întorci?
- La ce să mă mai întorc, Ioana?
Am exercitat meseria de generalist/medic de familie timp de 19 ani şi nu m-am ales cu nimic acolo,
Acum am un apartament central, cu banii pe care îi câştig sunt liber să fac chiar şi cheltuieli neprevăzute.
- Bravo, nouă ne-a tăiat guvernul 25%, abia ne descurcăm de la un salariu la altul, mulţi dintre noi ne împrumutăm ca pe vremurile lui ceaşcă!
- Cred, Ioana…
- Sper că nu l-ai votat pe băsescu ca toată diaspora!
- Ba da. Clasa politică de acasă e varză de mulţi mulţi ani…
- Mare rău ne-aţi făcut!
- Şi măcar Băsescu promitea să ii... f...
- Păi, da, departe, fără grija de pâine de-aici, voi sunteţi bine mersi, vorba ceea. Dacă înainte erau trişti românii, acum sunt depresivi, terminaţi, fără puterea de a mai riposta, de a se mai apăra, au pierdut şi pierd în continuare drepturi câştigate greu în timp....
- Repet, Ioana: nu aveam niciunul dintre noi vreo scuză să lăsăm să ajungă la putere toţi papagalii ăştia fără deosebire de orientare…
Aici, după ce au trăit cu raţii vreo 10 ani după războiul mondial, au făcut ceva
se vede...
- Nu poţi compara...
- Fiindcă lucrurile erau clare.
- N-are rost
- Ba pot să compar şi spun că 20 de ani din istoria ţării în care m-am născut nu sunt nimic decât animalica fugă după ciolan.
Nicio perspectivă, nimic.
Ioana, sunt 20 de ani!!!
- Habar n-ai, că nu eşti aici să-i vezi pe guvernanţi, n/au fost nici unii mai hrăpareţi ca ăştia, mai cinici şi sadici faţă de propriul popor!
- Toţi au fost fiindcă şi noi am fost proşti. Înseşi legile din Ro au tot felul de tertipuri, aşa e facută şi constituţia, ne-au manipulat de nota 10.
Să nu înţelegi că aş simpatiza cu CV Tudor, dar problema e una singură: nu mai suntem credibili ca popor, nu avem reguli, nu e nimic care să meargă ca lumea
că de morală, sau alte prostii nu îmi răcesc eu gura.
- Faci cugetari seci, de acolo, de departe, eu trăiesc in lumea asta şi mi-e scârbă
- Popii pupă politica.
- De ce votaţi pentru o ţară în care nu vă mai întoarceţi? Asta nu pot să-nţeleg
- Fiindcă până la urmă acolo m-am născut şi m-am format.
- Nu cred că mă-nţelegi...
- Şi îmi pare rău că totul s-a dus de râpă.
- Votezi pentru destinul altora, al nostru, tu stând bine mersi acolo
aşa se vede de aici
- Nu o sa mai votez, atunci
- Ok, aşa ar fi corect.
- Îmi pare rău că mi-au mâncat comuniştii 27 de ani de viaţă şi urmaşii lor restul….Nu am voie la opinie, da?
- La opinie, da, ai voie, sunt ziare, reviste, situri, bloguri, în care să-ţi spui opinia , dar să hotărăşti cum să trăiască alţii mi se pare necinstit, imoral!
- E doar un punct de vedere, o opţiune, dacă vrei!
- Vorbeam de votul în sine, dpdv aritmetic, nu de idei!
- Am tot dreptul ăsta atâta vreme cât buna mea ţară care m-a rejectat ca profesional încă nu mi-a ridicat cetăţenia.
- Ai dreptul legal, dar şi dreptul moral să hotărăşti cum să trăiesc eu?
- Nicio problema...e cam aiurea…Aici nimeni nu vorbeşte de politică, ci de fotbal
- Pentru că acolo e o lume normală…maşinăria merge bine indiferent ce partid e la putere.
- Nu e normală, dar se pare că au învăţat lecţia lui Orwell (deşi nu il plac prea mult). În rest e totul bine cu voi?
Hai că mă duc să mă culc, mâine mă duc la treabă!

urban snow & Richard Brautigan - "La pescuit de păstrăvi în America"

doar peste oamenii curioşi...


peste blocurile nu toate gri :)

peste vrăbii

peste porumbeii răsfăţaţi de la mansardă

hm

şi peste gurile de canalizare deschise



Un decor potrivit să citesc romanul "La pescuit de păstrăvi în America" de Richard Brautigan, mai degrabă un volum (subţire!) de poeme suprarealiste, amuzante şi absurde , mici capitole care au în comun personajul narator, imaginaţia sa descătuşată, halucinantă şi o temă repetată , "La pescuit de păstrăvi în America"...
Fantezia în cascadă te face să te opreşti des, să deguşti, să savurezi aşa cum ţi se-ntâmplă în poezie, eseu sau filozofie...
Revin, s-a făcut mâine :)

usi , ferestre. virginia woolf &

Ţin manuscrisul lângă mine,

cu tandreţe aproape…

Aici e viaţă adevărată.

Deschid mai departe

o foaie albă, aceasta,

cum aş deschide fereastra,

de dimineaţă,

cu simţurile stârnite.

Mereu se iveşte ceva.

Ca.

La fel, oarecum, zice şi Virginia Woolf în "Arta lecturii": "Nimic nu e mai deprimant decât să deschizi uşa şi să nu se-ntâmple nimic".

Universul e deschis permanent, cred eu, te primeşte ; ca să vezi, ca să ţi se-ntâmple ceva, trebuie să-ţi deschizi toate uşile şi ferestrele interioare şi să intri într-un timp lung, generos.. Dacă poţi...

Altfel, nu, nu ţi se va-ntâmpla nimic, nu? :)

dianei

o hartă simplă

şi una mai complicată ...