Icicle people

Cam aşa se vede la fereastra mea! Brrr! După zilele călduroase de toamnă luuuuungăăă în care alergam să prind fluturi în imagini am ajuns în frig îngheţat.
Parcă am fi clătite perpelite! Parcă am trăi în ficţiune.

Mi-am amintit de "Primul exil la cronoscop", o proză SF de Mircea Nedelciu. Acolo teoria împrăştierii anotimpurilor produce transformări îngrozitoare (noi deocamdată suntem într-o fază incipientă, alternarea anotimpurilor, n-aveti senzaţia asta în orice anotimp că se succed zile cu temperaturi diverse, în sincope? ). Anticiparea vremii viitoare este sumbră. Nedelciu descrie un pământ acoperit mult de ape, transgresiunea suferită de Dobrogea în mare parte şi de Veneţia în totalitate.

Desigur, teoria împrăştierii vârstelor e o utopie...(...încă :D) : "Zilele unei vieţi se succed în grupuri mici şi inegale. După două zile de copilărie zburdalnică pot urma cinci de senectute înţeleaptă, apoi trei de tinereţe exuberantă şi opt de maturitate calmă., eficientă, nimic nu e ciclic, iar succesiunea, deşi pare aleatorie, poate fi cunoscută ştiinţific şi prezisă dacă sunt luate în calcul datele genetice şi condiţiile astrale ale naşterii subiectului".

Da e o lectură delicioasă de vacanţă proza scurtă a lui Nedelciu. Faza cu corespondenţa între oameni care trăiesc în acelaşi spaţiu dar la distanţe de sute de ani e memorabilă!

O să caut în toate sertarele ( exerciţiu bun şi, mai ales, util, pentru cei care n-au terminat curăţenia de iarnă) să văd dacă mi-am pus vreun bileţel din trecut, sau să-ncep cu buzunarele???? :)