Am fost pe fază când au sosit. Era totul ok? Era. Doar putin de dereticat şi gata. N-am prins-o în cadru si pe vrăbiuţa speriată şi ciufulită, probabil menajera, sau chiriaşa pe vreme rea, se uita cu ciudă . Zilele însorite sunt pline de cântecele rândunelelor. Când se-ntorc ritmic cu hrana pentru puisori ciripesc grijuliu, iar când acestia se fac mai mari ciripesc şi pui şi adulţi ziua întreagă în lecţii de zbor până se-ntunecă, fără să obosească, în cercuri largi printre blocurile cenuşii.
Rândunelele sunt cu totul deosebite.
RăspundețiȘtergereLa casa bunicilor au fost dintotdeauna rândunele, aveau cuiburile înăuntru, în grajdul vacilor.
Când au murit bătrânii, rândunelele au plecat, gospodăria e rămas pustie doi până să ne mutăm noi acolo. Însă rândunelele nu au mai revenit de atunci. Au rămas cuiburile goale ca nişte cochilii...
In amintiri rămân aşa vii:) Si eu aveam la ţară, în copilărie, cuib de rândunele !
RăspundețiȘtergere