just poetry & tea

pentru că mirosul florilor de tei din debara mi-a amintit că-i ziua lui Eminescu

Ultimele amurguri

mai întâi a sosit o hâtie. Eaunu i-a arătat-o lui Eldoi. Eaunu i-a arătat ţeava de gaze lipită de copac, Elunu a-ncercat s-o-ndoaie, dar foarte puţin a reusit s-o-ndepărteze;
apoi au venit nişte oameni în portocaliu :D, au scos nişte instrumente cu care au măsurat circumferinţa trunchiului, distanţa de la trunchi până la ţeavă, ei, da, asta nu-i în regulă, au scris repede rezultatele măsurătorilor într-un dosar, stăteau şi scriau, stăteau şi scriau, Eaunu le-a mai adus un top;
a bătut la poartă o doamnă în halat alb, delicat şi-a pus mănuşile, a scos o eprubetă
şi un fel de bisturiu, a scrijelit în coaja copacului, a pus proba în eprubetă şi a plecat;
a intrat şi un domn de la primărie însoţit de alţi doi cu o drujbă;
a scos două foi; pe una scrijeliseră cei de la gaze un desen, o zvastică ciudată ;
cealaltă era de la laborator: zicea că nu, Linu (aşa-l chema, aşa l-au numit copiii) nu e un copac de soi rar (eu credeam că da!!!)
că dacă era ca arborele de ceară pe care-l aveam la poartă poate scăpa, poate aprobau să mai pună un cot de ţeavă, aşa copacul ameninţa asupra conductei de gaze şi a bucătăriei de vară a vecinilor, pe dedesubt, să trimită rădăcinile; colega mea zicea că din când în când schimbă uşa bucătăriei de la ţară, creşte un nuc chiar lângă ...
şi acum intră în scenă oamenii cu drujba, se aude zgomot, copacul cade
i-am trimis un sms lui Eaunu de ce a permis şi ea a zis să nu-i mai trimit aşa ceva, ea a luat copiii şi i-a dus într-o sală îndepărtată să n-audă zgomotul, puteam să fac la fel;
azi, la cenaclu, o fetiţă s-a uitat pe fereastră şi a zis "doamna, ce rău e fără copacul nostru"
m-am uitat pe fereastră, un guguştiuc care venea pe ramuri odată, se aşezase acum, pe conductă;
până am dat perdeaua la o parte şi mi-am scos aparatul de fotografiat a zburat

dianei

o hartă simplă

şi una mai complicată ...

la lumière glacée

C'est simple!

Îmi place să prind coţofenele când îşi iau zborul, dar până fac eu click ...:D
parcă-s piane răsfirate în aer, cu claviaturile alb-negre...
mama zicea că dacă-ţi cântă dimineaţa în curte o coţofană vei avea musafiri
în acea zi...:)

umbre

tu cobori pe pământ

să capeţi umbră////////////////////////

eu vreau să urc/ca un cântec să mi-o pierd

nu este cântecul amintirea spiritului zburând printre stele?

Icicle people

Cam aşa se vede la fereastra mea! Brrr! După zilele călduroase de toamnă luuuuungăăă în care alergam să prind fluturi în imagini am ajuns în frig îngheţat.
Parcă am fi clătite perpelite! Parcă am trăi în ficţiune.

Mi-am amintit de "Primul exil la cronoscop", o proză SF de Mircea Nedelciu. Acolo teoria împrăştierii anotimpurilor produce transformări îngrozitoare (noi deocamdată suntem într-o fază incipientă, alternarea anotimpurilor, n-aveti senzaţia asta în orice anotimp că se succed zile cu temperaturi diverse, în sincope? ). Anticiparea vremii viitoare este sumbră. Nedelciu descrie un pământ acoperit mult de ape, transgresiunea suferită de Dobrogea în mare parte şi de Veneţia în totalitate.

Desigur, teoria împrăştierii vârstelor e o utopie...(...încă :D) : "Zilele unei vieţi se succed în grupuri mici şi inegale. După două zile de copilărie zburdalnică pot urma cinci de senectute înţeleaptă, apoi trei de tinereţe exuberantă şi opt de maturitate calmă., eficientă, nimic nu e ciclic, iar succesiunea, deşi pare aleatorie, poate fi cunoscută ştiinţific şi prezisă dacă sunt luate în calcul datele genetice şi condiţiile astrale ale naşterii subiectului".

Da e o lectură delicioasă de vacanţă proza scurtă a lui Nedelciu. Faza cu corespondenţa între oameni care trăiesc în acelaşi spaţiu dar la distanţe de sute de ani e memorabilă!

O să caut în toate sertarele ( exerciţiu bun şi, mai ales, util, pentru cei care n-au terminat curăţenia de iarnă) să văd dacă mi-am pus vreun bileţel din trecut, sau să-ncep cu buzunarele???? :)