Am ales cartea asta la întâmplare, sau pentru că era mai subţire, bună pentru caniculă :)
Dacă vreţi, poate fi o "Fetiţa cu chibrituri" întoarsă, aici e pedepsit personajul masculin.
Tehnic e destul de simpluţ scris romanul, doar o împletire de persoana I si a III-a. Nu mi-a plăcut inconfortabila persoana I pe care trebuie s/o impart cu un personaj narator egoist, cam nesuferit, dar nu chiar atât cât să mă facă să mă bucur de pedeapsa capitală. Doar pentru că nu-i plac copiii, că e egoist, ipocrit şi comod! Mulţi sunt aşa şi nu ajung pe eşafod, Doamne Fereşte!
Într-o zi este surprins de o fetiţă în wc cu pantalonii în vine, dar cu chiloţii pe el, prefăcându-se că are nevoie ( doar să poată sta liniştit să fumeze la geam)! Din păcate uitase să tragă zăvorul. În fine, de aici oamenii mari brodează altă realitate forţându-i pe copii să spună neadevăruri...
O exagerare care aduce în prim plan viciile sistemelor: educaţional, juridic, politic. Insul nu poate decât să ia parte la această mascaradă, la acest scenariu meschin şi chiar să-i ajute pe călăii săi, fiind artizanul morţii sale intens mediatizate, în direct spre satisfacerea mulţimii-monstru.
E o distopie care te pune pe gânduri. Pe mine m-a impresionat - în sens negativ - aceasta "dictatură" a copiilor. Uneori, când mă uit la felul cum sunt crescuţi şi educaţi (sau needucaţi) unii copii, mi se pare un scenariu destul de verosimil...
RăspundețiȘtergereDa, Diana, am observat, e o granita subtire intre distopie si realitate. Dictatura copiilor chiar se intampla si la noi de ani buni.
RăspundețiȘtergerePersoana I a scrierii in unele capitole chiar mi s/a parut inconfortabila, dar suportabila in comparatie cu romanele romanesti de dupa 80, si mai ales dupa 90, unde e puternic contaminata de vocea auctoriala !!!
Multumesc de popas :)