luni, 25 februarie 2013

Alessandro Baricco & Mătase

O carte în care cuvintele au corp. Stilul e de mătase, ca urzeala  poveştii. foşneşte în fraze şi gesturi repetitive, alunecă în trăiri delicate şi dorinţe strunite sub gheaţa unui egoism latent..Drumul mătăsii, exoticul, halucinantul şi aventurosul, este repetat, locurile prind personalitate prin adăugarea unei însuşiri noi la o nouă călătorie. Lacul Baikal este demonul, apoi domnul, sfântul, căpătând o însuşire specifică fiecărei vremi evocate, Un roman poematic din Franţa lui Flaubert, de un lirism simplu, cu o imagerie de stampă, flori exotice, cu miresme tulburătoare, păsări care fărâmiţează cerul cu zborul lor într-o libertate temătoare şi se-ntorc în colivii, gheişe cu ochi sfredelitori, senzuale, scrisori secrete cu semne necunoscute, un roman simfonic, compus cu migală.
 Finalul îmi pare şocant, cu o scrisoare extrem de senzuală şi ....aducând dorinţe reprimate, gelozia, o pasiune arzătoare înăbuşită într-o relaţie casnică... un motiv forţat care sfâşie ţesătura atât de fină a poveştii. Unul dintre ingredientele salvatoare ale romanului de succes doar? Mă mai gândesc la asta...

4 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  2. o voi cauta ca sa am motiv sa ma gandesc si eu :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Abia astept ! Imi place sa mai raman un picut pe ganduri si apoi revin la scris!

      Ștergere
  3. Buna, imi place foarte mult blogul tau si vreau sa stiu daca te intereseaza sa facem schimb de linkuri: www.ditoate.com .Eu te-am adaugat deja , si astept raspunsul tau. Multumesc anticipat.

    RăspundețiȘtergere