luni, 25 februarie 2013

Alessandro Baricco & Mătase

O carte în care cuvintele au corp. Stilul e de mătase, ca urzeala  poveştii. foşneşte în fraze şi gesturi repetitive, alunecă în trăiri delicate şi dorinţe strunite sub gheaţa unui egoism latent..Drumul mătăsii, exoticul, halucinantul şi aventurosul, este repetat, locurile prind personalitate prin adăugarea unei însuşiri noi la o nouă călătorie. Lacul Baikal este demonul, apoi domnul, sfântul, căpătând o însuşire specifică fiecărei vremi evocate, Un roman poematic din Franţa lui Flaubert, de un lirism simplu, cu o imagerie de stampă, flori exotice, cu miresme tulburătoare, păsări care fărâmiţează cerul cu zborul lor într-o libertate temătoare şi se-ntorc în colivii, gheişe cu ochi sfredelitori, senzuale, scrisori secrete cu semne necunoscute, un roman simfonic, compus cu migală.
 Finalul îmi pare şocant, cu o scrisoare extrem de senzuală şi ....aducând dorinţe reprimate, gelozia, o pasiune arzătoare înăbuşită într-o relaţie casnică... un motiv forţat care sfâşie ţesătura atât de fină a poveştii. Unul dintre ingredientele salvatoare ale romanului de succes doar? Mă mai gândesc la asta...

vineri, 10 august 2012

industrial sunset

Am scris pe "Pravalia culturala" despre "Cea mai frumoasa vacanta". Tare greu de găsit, deşi, până la urmă, cred că cea actuală e cea mai frumoasă vacanţă, deşi bântui prin oraş, împrejurimi, cărţi şi visare.
http://pravaliaculturala.ro/la-tejghea_2012-8.html

miercuri, 8 august 2012

Benoît Duteurtre & Fetiţa şi ţigara




Am ales cartea asta la întâmplare, sau pentru că era mai subţire, bună pentru caniculă :)
Dacă vreţi, poate fi o "Fetiţa cu chibrituri" întoarsă, aici e pedepsit personajul masculin.
Tehnic e destul de simpluţ scris romanul, doar o împletire de persoana I si a III-a. Nu mi-a plăcut inconfortabila persoana I pe care trebuie s/o impart cu un personaj narator egoist, cam nesuferit, dar nu chiar atât cât să mă facă să mă bucur de pedeapsa capitală. Doar pentru că nu-i plac copiii, că e egoist, ipocrit şi comod! Mulţi sunt aşa şi nu ajung pe eşafod, Doamne Fereşte!
Într-o zi este surprins de o fetiţă în wc cu pantalonii în vine, dar cu chiloţii pe el, prefăcându-se că are nevoie ( doar să poată sta liniştit să fumeze la geam)! Din păcate uitase să tragă zăvorul. În fine, de aici oamenii mari brodează altă realitate forţându-i pe copii să spună neadevăruri...
O exagerare care aduce în prim plan viciile sistemelor: educaţional, juridic, politic. Insul nu poate decât să ia parte la această mascaradă, la acest scenariu meschin şi chiar să-i ajute pe călăii săi, fiind artizanul morţii sale intens mediatizate, în direct spre satisfacerea mulţimii-monstru.

sâmbătă, 14 iulie 2012

Vara cu Zinnia










...Cu Zinnia elegans (carciumareasa) pe care am descoperit-o cu ajutorul aparatului de fotografiat. Înainte nu-mi plăcea, mi se părea o floare greoaie, inexpresivă, fără miros, fără ...eleganţă, înălţată semeţ pe un lujer drept. E un personaj grozav Zinnia, dar din semintele pe care le-am pus pe langa bloc au ieşit nişte flori mici-mici(n-am mai văzut până acum, poate e solul pietros şi sărac de vină). In fine, m-am spetit cărând la apă pe secetă, dar am strâns imagini de-un album bogat.

miercuri, 6 iunie 2012

Kobo Abe, + _

Aveam două titluri de Kobo Abe: "Bărbatul cutie" şi "Femeia nisipurilor"... am început cu "Bărbatul cutie", un titlu miraj. Începutul e bun, ideea genială: bărbatului care îşi lasă confortul apartamentului si a slujbei stabile pentru a trăi pe stradă într-o cutie de carton, descrisă minuţios: "E o cutie de carton presat care îmi ajunge până la şolduri când o trag pe cap" şi foarte exact d.p.d.v material cu un capitol intitulat "Instructiuni pentru fabricarea unei cutii". Aşa că, dacă vă interesează , aveţi nevoie de "- o cutie de carton presat-o folie de plastic (semitransparentă) - cinzeci de centimetri pătraţi-bandă adezivă(impermeabilă)- aproximativ opt metri-sârmă aproximativ doi metri - un briceag ca unealtă" ş.a.m.d

Mai departe e bine să citeşti ca să vezi cum se ratează un roman, cum naratorul poartă mai mult vocea autorului decât a personajului, să vezi neputinţa autorului să intre în rol, să vorbească dinlăuntrul personajului său. (E aşa departe de Molloy al lui Samuel Beckett !) Eu aproape am suferit să văd cum se ratează un roman atât de original în partea sa experimentală şi atât de neputincios în practică !!! Ba chiar mi-a venit să-l "corectez"/"rescriu".

"Femeia nisipurilor" este chiar un roman bun, bine scris, dar de altă factură. Dacă în primul se înrudeşte cu Beckett, Kobo Abe aici e mai aproape de fantasticul simbolic al lui Mircea Eliade, greu, plin de sensuri şi de absurdul nemilos al lui Eugen Ionescu.