duminică, 26 februarie 2012

Winter symphony şi adoratul Alecsandri...


"În păduri trosnesc stejarii! E un ger amar, cumplit,
Stelele par înghețate, cerul pare oțelit.
Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios,
Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Și pe ele se așează bolta cerului senină
Unde luna își aprinde farul tainic de lumină."
L-am adorat pe Alecsandri, mărturisesc că am fost atrasă, demult, ca simplă cititoare, mai mult de Alecsandri şi Macedonski (experimentalul, mai ales), decât de Eminescu, pe care mi l-am apropiat mai apoi prin studiu, prin "litera legii", la facultate. Iarna îmi aminteşte de clasici...:)

duminică, 19 februarie 2012

am găsit un răspuns...





Zilele trecute am traversat câteva cartiere pe jos şi n-am găsit un om de zăpadă. Aseară, am deschis fereastra şi ce să vezi!? Un om de zăpadă înalt, avea şi fes, ce-i drept nu ajungea până la etajul doi să mă tragă de mânecă!!! O jucărie minunată, uriaşă, pe măsura abundenţei acestei ierni! şi am adus şi personajul meu din "Joacă-te cu mine, bunică Iolanda






Prima ilustraţie este a Dianei, a doua a mea !



joi, 16 februarie 2012

ce facem cu atâta zăpadă













Am văzut la ştiri zilele trecute că intervievaţii din satele îngropate-n zăpadă spun cam toţi că nu ştiu ce să facă cu atâta zăpadă. Adică să vină cineva să o ia, sau să mai ia din ea. Ei o percep ca pe un dar divin, un dar prea mare, copleşitor, din care ar da şi altora. O povară de bine.

Fotografiile le-am făcut ieri în cartierul meu, doar ultimele două sunt dinspre centrul Târgoviştei azi, se vede că-i foarte urât, oamenii chiar nu ştiu ce să facă cu atâta zăpadă nici în oraş...