duminică, 25 decembrie 2011

nu este totul pierdut! (leapşă preluată de la george geacăr)






Chestii pozitive deci...
O căţeluşă s-a aciuat pe scară, n-a lovit-o nimeni cu piciorul...
La ultimele ore de curs copiii n-ar mai fi plecat acasă...
Oamenii suferă din cauza lipsurilor, dar nu se exteriorizează...popor învăţat să îndure de frig, de foame, legi aspre...
Cei umiliţi mai au curajul să riposteze, atât le-a mai rămas: demnitatea.Fiecare pentru el, societatea e fragmentată în unităţi...
Toţi şefii s-au făcut portocalii, dar când va fi nevoie îşi vor schimba culoarea iar...Dacă asta e de bine, simte fiecare pe pielea lui :D...
Anul trecut nu ne-a bătut nici un copil la uşă de colind, anul acesta au venit doi.
În ajun încă mai trecea un stol mic de gâşte cred, cineva se salva

Îmi place lumina

Predau leapsa către :
karina,
felix nicolau
petruţ pârvescu,
dumitru augustin doman,
florin dochia,
christian crăciun,
miruna belea
dumitru ungureanu

6 comentarii:

  1. http://karina-lumeanoastra.blogspot.com/2011/12/blog-aniversar-2-ani_29.html
    Trofeul este pt blogul tau! La multi ani! Un an nou prosper! Si plin de fericire!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. http://karina-lumeanoastra.blogspot.com/2011/12/maxim-vasiliu-plugusorul.html

    Urare
    Nichita Stanescu

    Clopotele norilor,
    cu ding-danguri de ninsoare,
    la-nceputul orelor,
    iată-le, bat ora mare.
    Crugul anului se schimbă,
    un cuvânt rămâne-n urmă,
    însă prea frumoasa limbă
    niciodată nu se curmă,
    ci azvârle înainte
    noi urări, numai de bine,
    prevestite de cuvinte
    ninse sus, în înălțime:
    Să vă fie anul-an,
    suplu ca pe râuri unda,
    să nu fie bolovan
    peste suflete secunda,
    nori să fie doar de ploaie
    peste câmpuri jos, la vale,
    niciodată să-ntretaie
    raza fragedă de soare:
    fie aerul curat
    plin de păsări liniștite,
    niciodată sfâșiat
    de lungi fumuri stalactite;
    limpede vă fie apa,
    verde pururea pământul,
    nu vi-l tulbure cu sapa
    semnul rău înnămolindu-l;
    pasul zvelt și luna albă,
    gestul mâinii prietenos,
    niciodată steaua slabă
    cu luci mohorât de os;
    pâinea să vă stea pe masă
    aburindă, aburind
    gheața ultimă rămasă
    pe ferestrele din gând;
    pură fie-vă zăpada,
    încălzind la subțioară
    floarea albă din livada
    înflorită-n primăvară.

    RăspundețiȘtergere